Istoricul descoperirilor

Pestera Tausoare (38)Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor a fost descoperită de învăţătorul Leon Bîrte din Parva, un împătimit iubitor al naturii. În toamna anului 1955, acesta a observat fenomenul de condensare a aerului din zona de perturbaţie a meroclimatului subteran. Prin decolmatare, a pătruns într-un spaţiu generos, pe care l-a explorat singur, pe câteva sute de metri, în condiţii de sumară pregătire tehnică. Fire taciturnă şi introvertită, s-a adresat, cu mare greutate, profesorului Iosif Viehmann, ucenic al savantului Emil Racoviţă, la vremea aceea profesor de biologie la Liceul Pedagogic din Năsăud. Acesta i-a răspuns emfatic că existenţa unei peşteri în Munţii Rodnei este exclusă, bazându-se, în afirmaţiile sale, pe opinia consacrată în agora ştiinţifică, care nota doar prezenţa unor calcare cristaline- dificil de carstificat- în strate orizontale.

img007img004img006

Încă de la descoperirea acestui impresionant endocarst, peştera a atras sute de speologi şi cercetători din toate colţurile Europei. Campaniile de explorare au atins un vârf de intensitate în anii 70, când se ajunge la ceea ce s-a considerat atunci limita acestei cavităţi, cele două sorburi terminale, precum şi la Sala Oaselor. Între aceste două limite, cartarea executată în 1982-1983 sub coordonarea geologilor Mihai Domşa şi Cristian Popa, observă o denivelare de -347,5 m, iar în 1985, după stabilirea limitei maxime pozitive, aceasta ajunge la -461 metri, record maxim în carstul românesc, pe categoria peşteri orizontale (a nu se face confuzie cu categoria avenelor). În 2004, prin telemetrie laser, această denivelare e corectată la 413,5 m, ceea ce menţine Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor pe primul loc, ca profunzime a dezvoltării, în calcarul românesc.

   Pestera Tausoare (27)Pestera Tausoare (17)Fauna de lilieci din Pestera TausoarePestera Tausoare (23)

 

Campaniile de explorare au fost conduse de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca. Principalii exploratori au fost cercetătorii Viehmann I., Fabian C., Munteanu C., Silvestru E., Şerban M., studenţii geologi Domşa M., Popa C., Nicoară D., Moldovan D., Papaliţa R., studenţi şi speologi amatori de la CSER („Clubul Speologilor Emil Racoviţă Cluj”). Aceste campanii se desfăşoară în trei etape: 1955-1976; 1980-1986 şi 2000-2011. Prima etapă e caracterizată de mari descoperiri, galerii de dimensiuni gigantice, săli de incaziune, declivitate pronunţată şi cote pozitive şi negative foarte mari pentru acea perioadă; a doua etapă e caracterizată de descoperiri mai mici, dar importante din punct de vedere ştiinţific (sedimente aluvionare, orizont sedimentar fosilifer, speleoteme de natură sulfatică şi calcitică), dar şi de cartarea integrală a peşterii cunoscută atunci şi omologarea acestei cartări. Cea de-a treia etapă e dominată de explorări în premieră ale unor diverticule şi galerii situate, mai ales, în planuri orizontale superioare cavernamentului deja cartat, prin tehnică speologică alpină, care presupune folosirea unor metode de căţărare complexe. Echipele de exploratori au fost compuse, în principal, din Crin Theodorescu- Năsăud şi Mihai Vargoschi- Rodna Veche. Această etapă este în plină desfăşurare, potenţialul peşterii fiind epuizat pe latura orizontală, dar fiind aproape complet neexplorat pe verticală.

img002img005img012img003

TABEL INDICATOR AL DESCOPERIRILOR

Nr. crt. AN DESCOPERIRI
1. 1955 Se descoperă peştera de la Tăuşoare
2. 1955-1956 Galeria de Înaintare cu primele 4 cascade, Galeria Z, Sala de Mese, Trecerea Cosmuţa
3. 1957 Galeria Kilometru, o parte din Galeria Gipsului
4. 1963 Galeria Săritorilor, Cuburile de Zahăr, Galeria Alpiniştilor. Galeria de Înaintare până la Sorbul Vechi, Galeria Uscată, Sala Amfiteatru.
5. 1966-1971 Galeria Gipsului, până la Orgă
6. 1974 Galeria Vălenaş
7. 1975 Galeria Belgienilor, până la Sorbul Nou
8. 1976 Sistemele Sasca şi Mezei, Tavanul Bilelor, lateralele din avalul Belgienilor, capătul Galeriei Săritorilor
9. 1980 Sistemul Elevului
10. 1981 Sistemele fosile din tavanul Galeriei Belgienilor
11. 1982-1983 Sala Muntelui, lateralele, Galeria Paralelă
12. 1985 Sistemul Leon Bîrte, Sala Oaselor Ursului de Cavernă
13. 1985-1986 Diverse descoperiri în Sistemul Leon Bârte, în amonte de Sistemul Elevului
14. 2001 Galeria Nouă din capătul Săritorilor
15. 2003 Galeria Iosif Viehmann de dincolo de Sorbul Vechi
16. 2004 Sala cu corali din Sistemul Leon Bârte
17. 2005 Trecerea dintre Galeria Paralelă şi Galeria de Înaintare
18. 2007 Galeria Neterminată din dreapta Galeriei de Înaintare
19. 2009 Sala Acelor de Gips